.jpg)
Turul 1 s-a terminat. Strategiile candidatilor se schimba, discursurile se pot schimba si ele, dar fondul problemei ramane acelasi. De ce fel de conducator are nevoie Romania in acest moment?
Analizând parcursul electoral al principalelor tari europene, constatam ca în majoritatea acestora administratiile au fost încredintate de catre alegatori cu un al doilea mandat, considerându-se ca marile proiecte nationale pot sa se desfasoare mult mai firesc într-un interval de opt sau zece ani. Mai mult, tot din experienta acestora, putem deduce ca fragmentarea programelor politice si economice la fiecare ciclu electoral reprezinta o alternativa de ocolit, existând pericolul ca administratiile nou-alese sa provoace adevarate blocaje de dezvoltare, care se repercuteaza, în teritoriu, pâna la unitatile administrative de baza.
Asa se face ca, începând cu ultimele doua decenii ale secolului trecut, electorii din tarile occidentale au început sa-si reconsidere pozitia fata de mirajul schimbarilor politice cu orice pret. Margaret Thatcher a fost încredintata cu doua mandate consecutive, între anii 1979-1990, iar britanicii au constatat ca asista la o perioada fara precedent în dezvoltarea Regatului Unit. A urmat Ronald Reagan, în Statele Unite ale Americii, ales atât în anul 1981, cât si la urmatorul ciclu electoral, din 1985. Mai mult, americanii au mers chiar mai departe, încredintându-l si pe George W. Bush tot cu doua mandate consecutive. Între anii 1982-1998, Helmut Kohl a condus destinele Germaniei, iar de data recenta, Angela Merkel a obtinut, la rându-i, cel de-al doilea mandat. Jacques Chirac a fost reales pentru al doilea mandat prezidential, în anul 2002, la fel ca Tony Blair în anul 2003, sau ca Silvio Berlusconi. Cehii au procedat identic, încredintându-i atât pe Vaclav Havel, cât si pe Vaclav Klaus cu câte doua mandate în fruntea tarii. Desi exemplele ar putea continua, încheiem acest periplu electoral mentionând ca Jose Manuel Barroso a fost reales, curând, în fruntea structurii noastre continentale, tocmai pentru a putea continua programele structurale propuse în mandatul trecut.
În ceea ce ne priveste, un al doilea mandat prezidential consecutiv ar reprezenta o premiera pentru traseul nostru democratic post-decembrist. Însa, dincolo de orice prejudecati, realegerea lui Traian Basescu nu doar ca s-ar înscrie în practica electoara occidentala de care pomeneam mai sus, dar ar contribui decisiv la reformarea statului nostru, în sensul proiectelor demarate pe parcursul acestui an.
Cu alte cuvinte, o oportunitate care n-ar trebui nicidecum întrerupta cu hazardul unui „nou început”.
Analizând parcursul electoral al principalelor tari europene, constatam ca în majoritatea acestora administratiile au fost încredintate de catre alegatori cu un al doilea mandat, considerându-se ca marile proiecte nationale pot sa se desfasoare mult mai firesc într-un interval de opt sau zece ani. Mai mult, tot din experienta acestora, putem deduce ca fragmentarea programelor politice si economice la fiecare ciclu electoral reprezinta o alternativa de ocolit, existând pericolul ca administratiile nou-alese sa provoace adevarate blocaje de dezvoltare, care se repercuteaza, în teritoriu, pâna la unitatile administrative de baza.
Asa se face ca, începând cu ultimele doua decenii ale secolului trecut, electorii din tarile occidentale au început sa-si reconsidere pozitia fata de mirajul schimbarilor politice cu orice pret. Margaret Thatcher a fost încredintata cu doua mandate consecutive, între anii 1979-1990, iar britanicii au constatat ca asista la o perioada fara precedent în dezvoltarea Regatului Unit. A urmat Ronald Reagan, în Statele Unite ale Americii, ales atât în anul 1981, cât si la urmatorul ciclu electoral, din 1985. Mai mult, americanii au mers chiar mai departe, încredintându-l si pe George W. Bush tot cu doua mandate consecutive. Între anii 1982-1998, Helmut Kohl a condus destinele Germaniei, iar de data recenta, Angela Merkel a obtinut, la rându-i, cel de-al doilea mandat. Jacques Chirac a fost reales pentru al doilea mandat prezidential, în anul 2002, la fel ca Tony Blair în anul 2003, sau ca Silvio Berlusconi. Cehii au procedat identic, încredintându-i atât pe Vaclav Havel, cât si pe Vaclav Klaus cu câte doua mandate în fruntea tarii. Desi exemplele ar putea continua, încheiem acest periplu electoral mentionând ca Jose Manuel Barroso a fost reales, curând, în fruntea structurii noastre continentale, tocmai pentru a putea continua programele structurale propuse în mandatul trecut.
În ceea ce ne priveste, un al doilea mandat prezidential consecutiv ar reprezenta o premiera pentru traseul nostru democratic post-decembrist. Însa, dincolo de orice prejudecati, realegerea lui Traian Basescu nu doar ca s-ar înscrie în practica electoara occidentala de care pomeneam mai sus, dar ar contribui decisiv la reformarea statului nostru, în sensul proiectelor demarate pe parcursul acestui an.
Cu alte cuvinte, o oportunitate care n-ar trebui nicidecum întrerupta cu hazardul unui „nou început”.
Postări
